HEMIATROFÍE s.f. (Med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiatrophie, cf. gr. hemi – jumătate, a – fără, trophe – hrană]. Vezi definitia »

COOBLIGÁȚIE s.f. Obligație reciprocă sau comună mai multor persoane. [Pron. co-o-. / cf. fr. coobligation]. Vezi definitia »

SIDERURÍE s. f. prezența fierului în urină. (< fr. sidérurie) Vezi definitia »

COARCTÁȚIE s. f. strâmtare, îngustare, a unui conduct natural. (< fr. coarctation, lat. coarctatio) Vezi definitia »

ALGOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor. [Gen. -iei. / cf. fr. algologie, germ. Algologie < lat. alga – algă, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »