MÚZĂ s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare ale artelor și științelor; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ◊ (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 2. (fig.) inspirație poetică. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse) Vezi definitia »

SÁLICĂ adj. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței. (< fr. salique, lat. salicus) Vezi definitia »

EXOENZÍMĂ s.f. Enzimă secretată în celule, dar eliminată în lichidele din organism, unde își exercită activitatea. [< fr. exoenzyme]. Vezi definitia »

LITOSFÉRĂ s. f. înveliș exterior, solid, al globului terestru. (< fr. lithosphère) Vezi definitia »

saramísliță, saramíslițe s.f. (reg.) specie de șopârlă (de culoare neagră). Vezi definitia »