ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro. Vezi definitia »

CANCIONEIRO [CANSIONÉIRU] s. n. culegere de poezii lirice portugheze, asemănătoare cancionero-ului spaniol. (< port. cancioneiro) Vezi definitia »

ALMAGRO, Diego de (1475-1538), conchistador spaniol. A însoțit pe F. Pizzaro în expediția din Panamá și Perú (1524-1527). A descoperit reg. platourilor înalte din Anzii Centrali. L. Titicaca și deșertul Atacama (1535-1537). Vezi definitia »

éuro (e-u-) s. m., pl. éuro; simb. € Vezi definitia »

NITRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) azot”, „azotic”, „(referitor la) radicalul nitric”. [Var. nitr-, nitri-. / < fr., it. nitro-, cf. lat. nitrum, gr. nitron]. Vezi definitia »