ASINTAXÍE s. f. limbaj lipsit total de structura gramaticală, constând dintr-o succesiune de cuvinte care își păstrează semnificația. (< engl. asyntaxia) Vezi definitia »

DECLAMÁȚIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [Gen. -iei, var. declamațiune s.f. / cf. fr. déclamation, it. declamazione, lat. declamatio]. Vezi definitia »

HEMIANOPSÍE s. f. pierdere a vederii într-o jumătate din câmpul vizual. (< fr. hémianopsie) Vezi definitia »

PSALMODÍE s. f. mod de a cânta, de a recita psalmi; (p. ext.) fel monoton de a citi, de a declama. (< fr. psalmodie) Vezi definitia »

ENDOCRINOLOGÍE, s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care studiază hormonii, glandele și țesuturile cu secreție internă și funcțiunile lor, aflate în condiții normale sau patologice. – Din fr. endocrinologie. Vezi definitia »