CENUȘÁR, (1) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima). – Cenușă + suf. -ar. Vezi definitia »

LEGATÁR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat². (< fr. légataire, lat. legatarius) Vezi definitia »

PARAȘCOLÁR, -Ă adj. alături de învățământul propriu-zis. (după fr. parascolaire) Vezi definitia »

JAGUÁR s.m. Animal carnivor din America de Sud, foarte feroce, cu părul galben-roșcat și cu pete negre rotunde ca ale panterei. [Pron. -gu-ar. / < fr. jaguar, port. jaguarete < cuv. tupi]. Vezi definitia »

LACVEÁR s. m. gladiator care lupta cu un fel de arcan. (< lat. laquearius) Vezi definitia »