VIOLÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale. ♦ teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora. 4. (jur.) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza) Vezi definitia »

groáză (-ze), s. f. – 1. Teroare, spaimă. – 2. Mulțime, puzderie, cantitate mare. Sl. (bg., sb.) groza (Miklosich, Slaw., Elem., 18; Cihac, II, 130); sensul 2 apare și în slov. (cf. amar, și sp. de miedo). – Der. grozav, adj. (cumplit; oribil; minunat, excelent; uriaș, nemaipomenit), cf. bg. grozav; grozliv, adj. (înv., îngrozitor), cf. rus. grozlivyĭ „amenințător”; groaznic (var. Mold. groznic), adj. (oribil, înspăimîntător), cf. sl. groznyĭ; groznicie, s. f. (oroare); grozavnic, adj. (înv., înspăimîntător); groznicește, adv. (îngrozitor); grozăvi, vb. refl. (înv., a amenința; a privi cu ferocitate; a deveni cumplit sau excelent); grozăvie, s. f. (monstruozitate; ferocitate; oroare; teroare); grozăvenie, s. f. (oroare; fanfaronadă); îngrozi, vb. (a speria, a înspăimînta; a amenința); îngrozitor, adj. (cumplit, oribil); îngrozitură (var. îngroziciune), s. f. (înv., oroare). Vezi definitia »

DẤRDORĂ s. f. (Pop.) 1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊ Expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s. f.] – Din bg. dărdoja. Vezi definitia »

MINISTREÁSĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Var. (după alte surse) ministresă. – Ministru + suf. -easă. Vezi definitia »

motấlcă, motấlci, s.f. (reg.) ghem, moțoi; umblătură. Vezi definitia »