Definita cuvantului geniu
GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
GODIÚ s. n. sobă de fier (cilindrică) pentru încălzit. (< Godiu, n.pr.) Vezi definitia »
AUTOELÓGIU s. n. elogiu adus propriei persoane. (< auto1- + elogiu) Vezi definitia »
PALÁDIU1 s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veșminte sau cu o armură a zeiței Pallas Atena, ocrotitoare a cetăților. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanție. (< lat., fr. palladium) Vezi definitia »
FEROVANÁDIU s. n. aliaj de fier și vanadiu. (< fr. ferrovandium) Vezi definitia »
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. Vezi definitia »