ROGAȚÍUNE s. f. proiect de lege, în dreptul roman, prezentat poporului pentru a-l aproba. (< lat. rogatio, fr. rogation) Vezi definitia »

SUCCESIÚNE s. f. 1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moștenire. ◊ avere lăsată ca moștenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta. (< fr. succession, lat. successio) Vezi definitia »

OBTENȚIÚNE s.f. (Liv.) Obținere. [Pron. -ți-u-, var. obtenție s.f. / < lat. obtentio, cf. fr. obtention]. Vezi definitia »

RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație. Vezi definitia »

Persuasiune Vezi definitia »