oculátă (oculáție), s.f. (înv.) descindere a magistratului pentru examinarea personală a unui fapt. Vezi definitia »

BRÍȘCĂ¹, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag). Vezi definitia »

RÁȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace. – Et. nec. Vezi definitia »

VERMÍNĂ s.f. 1. (Liv.; col.) Insecte parazite (păduchi, purici). 2. (Fig.) Indivizi suspecți. [< fr. vermine, cf. lat. vermis – vierme]. Vezi definitia »

ipotéză (ipotéze), s. f. – Presupunere formulată pe baza unor fapte cunoscute. – Var. (înv.) ipotes, s. n. Mr. ipothise „afacere”. Gr. ὑπόθεσις (sec. XVIII, cf. Gáldi 202), și apoi din fr. hypothèse. – Der. ipotetic, adj. (presupus, prezumtiv), din gr. ὑποθετιϰός, folosit de Cantemir în 1705 (Gáldi 202). Aceste cuvinte se scriu uneori cu h, ca în fr. Vezi definitia »