TÚRCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ♦ (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic. Vezi definitia »

EUTÓCIC, -Ă adj. Care favorizează eutocia. [< fr. eutocique]. Vezi definitia »

CENOGENÉTIC, -Ă, cenogenetici, -ce, adj. (Biol.; despre caractere) 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă. – Din fr. cénogénétique. Vezi definitia »

CAMELEÓNIC, -Ă adj. caracteristic cameleonului. ◊ (despre oameni) versatil. (< fr. caméléonique) Vezi definitia »

PORTÍC, porticuri, s. n. Galerie exterioară, mărginită de o colonadă, uneori cu arcade, care servește ca loc de adăpost sau de plimbare în jurul unei piețe, al unei clădiri etc. sau ca intrare monumentală într-un edificiu. [Pl. și: portice] – Din fr. portique, lat. porticus. Vezi definitia »