présură¹, présure, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care se leagă la unul din capete și se așază pe vârful clăii de fân; martac, panză, păuză. Vezi definitia »

îmblânzeálă s.f. (înv.) mângâiere. Vezi definitia »

stăceálă s.f. (reg.) agoniseală. Vezi definitia »

DIFTEROVARIÓLĂ s. f. viroză a galinaceelor, caracterizată prin erupție cutanată și formarea de pseudomembrane pe mucoasa căilor digestive și respiratorii. (< difterie + variolă) Vezi definitia »

METAFÍZICĂ s.f. 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaștere a realității care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere, subapreciază contradicțiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [Cf. fr. métaphysique, lat. metaphysica, germ. Metaphysik < gr. meta – după, physike – fizică]. Vezi definitia »