FOLICULÍNĂ s. f. hormon sexual feminin secretat de foliculul ovarian; hormon folicular, estronă. (< fr. folliculine) Vezi definitia »

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură]. Vezi definitia »

țîță (-țe), s. f. – 1. Sîn, mamelă. – 2. Uger. – 3. Celulă de matcă la stup. – 4. (Arg., adj.) Perfect, excelent. – Var. înv. țiță. Mr. țîță, megl. țǫță, istr. țițe. Creație expresivă, poate anterioară rom., cf. lat. titĭa, titta (Diez, I, 415; Koerting 9564; Densusianu, Hlr., 198; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu, 1742; REW 8759), cf. it. tetta, fr. tette, prov., cat., sp., port. teta; poate cuvînt de legat de lat. titus „porumbel” (Isidoro, XII, 7, 62), cf. napol. teta „găină”. Totuși, lat. nu este unica explicație posibilă, deoarece cuvîntul aparține limbajului infantil indoeurop.; gr. τιτθός „țîță”, τίτθη „doică”, alb. sisë, cicë, it. coiccia, zitta, sl. susŭ, cica, sb., cr. sisa, pol. cyc, germ. Zitze, etc. Explicația prin sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Domaschke 92) este mai puțin probabilă. Este vorba neîndoielnic de o creație expresivă proprie rom., care coincide desigur cu alte formații similare. Punctul de plecare poate fi ideea de tremur (țîțîi), cea de obiect ascuțit (țuț), cea de supt (țugu, țață) sau mai probabil, fiind vorba de creații spontane, toate trei la un loc. Uz general (ALR, I, 227). – Der. țîțoasă, adj. (cu sînii mari). Vezi definitia »

TRĂISTÚȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță. Vezi definitia »

PLANÉZĂ s.f. (Geol.) Platou de bazalt, triunghiular, situat între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. [< fr. planèze]. Vezi definitia »