PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia) Vezi definitia »

XANTOFÍLĂ s. f. Pigment care se găsește în plante, alături de clorofilă și de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roșcat. – Din fr. xanthophylle. Vezi definitia »

preícă s.f. (reg.) vacă bălțată. Vezi definitia »

AZULÉNĂ s. f. hidrocarbură din uleiurile naturale din plante și din unele gudroane. (< germ. Azulen) Vezi definitia »

PALISÁDĂ s. f. 1. element de fortificație dintr-un gard înalt din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane, de vânturile puternice. 3. (bot.) mod de așezare a unor celule alungite, care stau una lângă alta. (< fr. palissade) Vezi definitia »