DIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ◊ (Log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noțiune este împărțită în două noțiuni contradictorii. [Var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secțiune]. Vezi definitia »

PRECEPTÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe precepte. II. s. f. 1. arta de a formula precepte, de a învăța pe alții prin precepte. 2. totalitatea preceptelor morale. 3. tratat despre precepte retorice. (după it. precettistica) Vezi definitia »

MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poartă pe aceeași tulpină flori atât masculine cât și feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos – casă]. Vezi definitia »

METAGENÉTIC, -Ă, metagenetici, -ce, adj. Conform cu metageneza, de metageneză. – Din fr. métagénétique. Vezi definitia »

SABÁTIC, -Ă, sabatici, -ce, adj. De sabat. ◊ An sabatic = an de studiu acordat universitarilor din anumite state, în care aceștia sunt scutiți de obligațiile didactice. – Din fr. sabbatique, engl. sabbatical. Vezi definitia »