căsătóriu s.m. (înv.) om stabilit, cu casă, căsătorit; tată de familie, stăpân al casei; casnic, căsar, căsaș. Vezi definitia »

SERPENTÁRIU, serpentarii, s. n. Loc special amenajat (într-o grădină zoologică) în care trăiesc șerpi în condiții asemănătoare cu cele din natură. – Din lat., engl. serpentarium, fr. serpentaire. Vezi definitia »

COLUMBÁRIU s.n. v. columbar. Vezi definitia »

PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. Locuința unui preot paroh (catolic). – Din lat. presbyterium. Vezi definitia »

INCANTATÓRIU, -IE adj. De incantație. [< fr. incantatoire]. Vezi definitia »