COMPETÉNȚĂ, competențe, s. f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ Expr. A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Var.: competínță s. f.] – Din fr. compétence. Vezi definitia »

véșcă, véște, s.f. (reg.) 1. văcălie. 2. tipar în care se pune cașul. Vezi definitia »

CHERATOCENTÉZĂ s. f. puncție chirurgicală a corneei. (< fr. kératocentèse) Vezi definitia »

túvlă, túvle, s.f. (reg.) cărămidă de căptușit cuptoare. Vezi definitia »

AVITAMINÓZĂ s. f. afecțiune cauzată de lipsa vitaminelor în alimentație. (< fr. avitaminose) Vezi definitia »