HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi]. Vezi definitia »

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei Vezi definitia »

REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Operație chirurgicală prin care se taie și se înlătură, în parte sau în întregime, un organ sau un țesut. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis. Vezi definitia »

OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. ramură a defectologiei care se ocupă cu educarea deficienților mintali. (< fr. oligophrénopédagogie) Vezi definitia »

ALGOESTEZÍE s. f. prezența sensibilității la durere. (< fr. algoesthésie) Vezi definitia »