PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. Vezi definitia »

persoană care a murit în același timp sau perioadă cu ată persoană Vezi definitia »

prováză adv. (reg.) după el. Vezi definitia »

AUTODÍNĂ s.f. Montaj de radiorecepție care folosește același tub electronic ca detector și oscilator. [Pron. a-u-, pl. -ne. / fr. autodyne]. Vezi definitia »

pergamútă (-te), s. f. – Varietate de pară. – Var. bergamută, bergamota. Tc. beg armud „varietate de pară”, probabil prin intermediul ngr. περγαμότο, cf. it. bergamotto, fr. bergamote (Șeineanu, II, 291). Vezi definitia »