pováță (povéțe), s. f. – 1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povață), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Crețu 358) este improbabilă. – Der. povăț, s. n. (Mold., sfat); povățui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povățuitor, s. m. (înv., comandant; sfetnic). Vezi definitia »

FRENOPTÓZĂ s.f. Lăsare în jos a părții centrale a diafragmei. [< fr. phrénoptose]. Vezi definitia »

BUDÁNĂ, budane, s. f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II 1). – Budăi + suf. -ană. Vezi definitia »

MELANHIDRÓZĂ s.f. Sudoare de culoare închisă; bromhidroză. [< fr. mélanidrose, cf. gr. melas – negru, hidros – sudoare]. Vezi definitia »

INDOLÉNȚĂ s. f. nepăsare, apatie, lene. (< fr. indolence, lat. indolentia) Vezi definitia »