METACÉNTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre]. Vezi definitia »

VISCOZIMÉTRU s. n. instrument folosit în viscozimetrie. (< fr. viscosimètre) Vezi definitia »

LÚSTRU¹ s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. perioadă de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum) Vezi definitia »

AMFITEÁTRU s. n. 1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice. 2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte. 3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. (< fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron) Vezi definitia »

chípru s.m. (înv.) iarbă-neagră. Vezi definitia »