hațoágă (hățoagă), hațoáge (hățoage), s.f. (reg.) cărare făcută de sălbăticiuni. Vezi definitia »

arhimicétă s. f., g.-d. art. arhimicétei; pl. arhimicéte Vezi definitia »

GÚTĂ¹ s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”. Vezi definitia »

COLUMÉLĂ s. f. 1. coloană funerară mică. ♦ ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2). 2. organ animal sau vegetal în formă de coloană. ◊ coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode. 3. axa conică a melcului urechii interne. (< fr. columelle, lat. columella) Vezi definitia »

TAMPONÁDĂ s. f. oprire a activității inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. (< fr. tamponnade) Vezi definitia »