soárte (-órți), s. f. – 1. Destin, ursită. – 2. Ipostază, circumstanță, stare, condiție. – 3. Parte rezervată de destin fiecăruia. – 4. Operație magică pentru a ghici viitorul. – 5. Sistem de recrutare pentru serviciul militar. – 6. Probabilitate favorabilă. – 7. Placentă. – Var. soartă. Mr. soarte „placentă”, megl. sorți. Lat. sǒrtem (Pușcariu 1603; REW 8107), cf. it., port. sorte, prov., fr., cat. sort, sp. suerte. Cu sensurile 4-6 se folosește mai ales la pl. Der. din lat. *exorta, de la exorῑri (Giuglea, Cercetări, 23; Pascu, I, 158) este improbabilă. Cf. alb. šort (Philippide, II, 556). Der. sorti, vb. (a destina, a predestina; refl., Munt., despre un copil – a face pe el); sorți (var. însorți), vb. (a arunca sorții; a face vrăji); sorțar, s. m. (persoană care a tras la sorți pentru serviciul militar); sorțaș, s. m. (persoană ursită). – Din rom. provine bg. soarta „placentă” (Capidan, Raporturile, 228). Vezi definitia »

publicaménte adv. (înv.) în public; public. Vezi definitia »

INCITABILITÁTE s. f. Stare de incitare; însușirea a ceea ce este incitabil. – Din fr. incitabilité. Vezi definitia »

EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Rar) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis. Vezi definitia »

INFERIORITÁTE s. f. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. (< fr. infériorité) Vezi definitia »