PRODRÓMIC, -Ă adj. 1. premergător, care anunță ceva; simptomatic. 2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice. (< fr. prodromique, it. prodromico) Vezi definitia »

IÓNIC¹, -Ă adj. Ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte, având capitelul împodobit cu volute, iar friza continuată și decorată cu basoreliefuri. [Pron. i-o-. / cf. lat. ionicus, fr. ionique]. Vezi definitia »

EPILOGÍSTIC, -Ă adj. apt de gândire; prudent. ◊ (gram.) care marchează o concluzie. (< gr. epilogistikos) Vezi definitia »

SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ține de semantică (I 1), care se referă la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din fr. sémantique. Vezi definitia »

GEODINÁMIC, -Ă I adj. referitor la geodinamică. II. s. f. disciplină care studiază modificările suferite de scoarța Pământului sub acțiunea diferiților agenți. (< fr. géodynamique) Vezi definitia »