FORAMINIFÉR, foraminifere, s.n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare din încrengătura protozoarelor, care au corpul învelit într-o cochilie calcaroasă, alcătuită din una sau mai multe camere comunicând între ele, și care trăiesc în apele marine; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formații geologice etc.) Care conține foraminifere. – Din fr. foraminifères. Vezi definitia »

PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent, picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (în compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ. Vezi definitia »

ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuțit. – Lat. agilis. Vezi definitia »

PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. Vezi definitia »

PALIÉR s.n. 1. Porțiune de traseu orizontal al unei șosele sau a unei căi ferate. ♦ Platformă pentru odihnă la o scară, plasată de obicei la nivelul etajelor; odihna scării. 2. Lagăr (II), de obicei orizontal. 3. Ansamblul planșeelor unei construcții situate la același nivel. 4. Parcurs executat de avion, imediat după dezlipirea de la pământ la decolare, în zbor orizontal pentru a intra în viteză. [Pron. -li-er. / < fr. palier]. Vezi definitia »