VÍNĂ, vini, s. f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă. ◊ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect. ◊ Loc. conj. Din vina... = în urma greșelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina... ◊ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă. – Din sl. vina. Vezi definitia »

FILOSOFÁLĂ, filosofále, adj. f. v. filozofală. [în DOOM 2] Vezi definitia »

BAVÚRĂ s. f. 1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. (< fr. bavure) Vezi definitia »

potoroáncă, potoroánce, s.f. (reg.) 1. monedă veche de aramă, cu valoare de patru creițari. 2. nasture mare de metal. Vezi definitia »

pivúșcă, pivúști, s.f. (înv.) tun mic primitiv; mojar, treasc, mortier. Vezi definitia »