FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie. Vezi definitia »

AFEMÍE s. f. imposibilitatea de a exprima ideile, sentimentele prin cuvinte. (< fr. aphémie) Vezi definitia »

ASPIRÁȚIE s.f. 1. Năzuință, dorință, râvnă. 2. Deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte, care se produce prin micșorarea presiunii aerului din ea. ♦ Sorbire de aer; aspirare; zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe. [Gen. -iei, var. aspirațiune s.f. / cf. fr. aspiration, it. aspirazione, lat. adspiratio]. Vezi definitia »

HIPSOCROMÍE s.f. Fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorat. [Gen. -iei. / < fr. hypsochromie]. Vezi definitia »

finjíe, finjii, s.f. (in Trans.) cană Vezi definitia »