ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. Vezi definitia »

STRĂMURÁRIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță. Vezi definitia »

EXOTÉCĂ s. f. 1. înveliș extern al sporogonului. 2. membrană externă a lojei antenelor. 3. stratul extern al grăuntelui de polen. (< fr. exothèque) Vezi definitia »

SAPONÍNĂ s. f. substanță de origine vegetală care în contact cu apa face spumă abundentă. (< fr. saponine) Vezi definitia »

MAIMÚCĂ, maimuci, s. f. (Reg.) Maimuță. – Din *maimu (< ngr. maimu < tc.) + suf. -ucă. Vezi definitia »