PERCÉPȚIE, percepții, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție, ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception. Vezi definitia »

BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. broncho-pneumonie. Vezi definitia »

NEFROLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul rinichilor. [Gen. -iei. / < fr. néphrologie]. Vezi definitia »

DIVERTICULOPEXÍE s. f. fixare operatorie, într-o poziție dorită, a diverticulului unui organ cavitar. (< fr. diverticulopexie) Vezi definitia »

ATELOSTOMÍE s. f. anomalie constând în dezvoltarea incompletă a gurii. (< fr. atélostomie) Vezi definitia »