HELICÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu tonuri grave, dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, folosit în fanfară. (< fr. hélicon) Vezi definitia »

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon. Vezi definitia »

ZOOPLANCTÓN s.n. (Biol.) Totalitatea organismelor animale care alcătuiesc planctonul. [< fr. zooplancton, cf. gr. zoon – animal, planktos – rătăcitor]. Vezi definitia »

ANTIPROTÓN s. m. antiparticulă a protonului. (< fr. antiproton) Vezi definitia »

BEVATRÓN s.n. Accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolți. [< fr. bévatron]. Vezi definitia »