corovátic (corovátici), s. m. – 1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). – 2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaură (Centaurea axillaris). – 4. Cioară albastră (Coracias garrula). – Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (rus.) korovatiku „de vacă”, de la korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu coroabă, sau corobeață. Vezi definitia »

ELÉGIC, -Ă adj. elegiac. (< germ. elegisch) Vezi definitia »

ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik) Vezi definitia »

SFRAGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la sfragistică. [< fr. sphragistique]. Vezi definitia »

LASTÍC s.n. (Text.) Stofă de lână asemănătoare cu satinul. [< fr., engl. lasting]. Vezi definitia »