BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină. Vezi definitia »

FOTOLUMINESCÉNȚĂ s. f. denumire comună a fluorescenței și fosforescenței substanțelor luminescente. (< fr. photoluminescence) Vezi definitia »

ANDROSTERÓNĂ s.f. v. androsteron. Vezi definitia »

MADLÉNĂ s.f. Preparat dulce făcut dintr-o cocă cu ouă și unt, coaptă la cuptor. [< fr. madeleine]. Vezi definitia »

tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă. Vezi definitia »