BRILIÁNT¹, briliante, s. n. 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. Vezi definitia »

STENOBIÓNT, -Ă adj. (Despre animale) Care suportă doar variații limitate ale factorilor de mediu. [Pron. -bi-o-. / < fr. sténobiote, cf. gr. stenos – strâns, bios – viață]. Vezi definitia »

INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente. Vezi definitia »

CONSERVÁNT, -Ă I. adj. care conservă; conservativ. II. s. m. substanță antiseptică, pentru conservarea unor produse alimentare. (< fr. conservant) Vezi definitia »

ADSORBÁNT, -Ă, adsorbánți, -te, adj. Care se referă la un material cu capacitate de adsorbție. ◊ Material adsorbant. [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »