SUBSTÁNȚĂ, substanțe, s. f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanță de contrast = substanță chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (Anat.; în sintagmele) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ Fig. Conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. – Din fr. substance. Vezi definitia »

MIELOFIBRÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată printr-o transformare fibroasă a măduvei spinării. [Pron. mi-e-. / < fr. myélofibrose]. Vezi definitia »

COENZÍMĂ s.f. Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. [Pron. co-en-. / < fr. coenzyme]. Vezi definitia »

VALVULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. [< fr. valvulite]. Vezi definitia »

LÁMPĂ s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumină. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa) Vezi definitia »