Comparația-este o analogie explicită(A este ca B), care apropie doua fenomene fără a le suprapune total Vezi definitia »

EREDITÁTE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generație la alta. 2. Succesiune, moștenire. [Var. hereditate s.f. / cf. lat. hereditas, fr. hérédité]. Vezi definitia »

óbște (óbști), s. f. – 1. Comunitate, colectivitate, public. – 2. Asociație, cooperativă, devălmășie. – Var. obștie. Sl. obišti „colectivitate” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sl. obištije „comunitate”, bg., sb. obšti. – Der. obștesc, adj. (comun, public, general); obștește, adv. (în comun); obști, vb. (a face public, a divulga); obștime, s. f. (public); ob(e)ștnic, adj. (public, general), înv., din sl. obeštiniku; obștuitor, s. m. (înv., participant); obștire, s. f. (comunitate; dare în vileag), înv.; obeștui, vb. (înv., a trăi în comunitate), din sl. obištevati; obștui, vb. (a participa), înv. – Din rom. pare că provine mag. hopsa, pl. hopsák, de unde opșag, s. n. (Trans., bîrfă), cf. Drăganu, Dacor., VI, 300. Hopșe, s. f. (Trans., șezătoare pentru a lucra lîna în comun; carne care se mănîncă în comun la țară), pare der. din același cuvînt sl. în mod indirect, prin intermediul sl. hopsába (Drăganu, Dacor., III, 720); de aici opsar, s. m. (Mold., măcelar, casap care vinde carnea tranșată), cf. Tiktin. Vezi definitia »

MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ♦ Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. – Din fr. mondanité (după modern). Vezi definitia »

PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularité. Vezi definitia »