IMPÚS, -Ă, impuși, -se, adj. Care trebuie urmat întocmai; care trebuie făcut, îndeplinit; obligatoriu. – V. impune. Vezi definitia »

TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toți (pl. lui tot). Vezi definitia »

ȘLUS interj. (Reg.) Gata ! s-a terminat ! – Din germ. Schluss. Vezi definitia »

ANTIVÍRUS, antiviruși, s. m. Substanță care împiedică dezvoltarea virușilor. – Din fr. antivirus. Vezi definitia »

MÚCUS s. n. 1. lichid vâscos, de compoziție alcalină, secretat de celulele mucoase ale glandelor. 2. lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. (< lat., fr. mucus) Vezi definitia »