LOCATÁR, -Ă s. m. f. cel care locuiește stabil într-un imobil; chiriaș. (< fr. locataire) Vezi definitia »

TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris) Vezi definitia »

PERMINVÁR s. n. aliaj de nichel și cobalt cu permeabilitate magnetică mare, în industria electrotehnică. (< fr. perminvar) Vezi definitia »

găletár, găletáre, s.n. (reg.) găleată mare, balie (pentru spălat rufe). Vezi definitia »

SEMNATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care semnează un act, un tratat etc. (după fr. signataire) Vezi definitia »