popritúră, popritúri, s.f. (reg.) 1. pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor; apărătură. 2. (în forma: ropritură) porțiune dintr-o pășune în care pășunatul este interzis. Vezi definitia »

ZOOIGIÉNĂ s.f. Știință veterinară care studiază metodele de menținere a stării de sănătate și de ameliorare a calității animalelor domestice prin asigurarea unor condiții de mediu optime. [g.-d. art. zooigiénei] (din pref. zoo²- + igienă) Vezi definitia »

OOTÉCĂ s. f. 1. pungă în care sunt închise ouăle la unele insecte. 2. sporange al ferigilor. (< fr. oothèque) Vezi definitia »

EMBRIOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Serie de transformări pe care le suferă individul de la stadiul de ou sau de spor până la cel de adult; embriogenie. [< fr. embryogenèse]. Vezi definitia »

LÁRVĂ s. f. stadiu în dezvoltarea unor animale (insecte, bacterieni etc.), diferit de stadiul adult. (< fr. larve, lat. larva) Vezi definitia »