CECO- elem. cec³(o)-. Vezi definitia »

MÁGNICO s. n. Aliaj feromagnetic de fier, magneziu, nichel și cobalt. – Din fr. magnico. Vezi definitia »

ECO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „casă”, „mediu înconjurător”, „ambianță”. [< fr. éco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casă]. Vezi definitia »

coco² s. m. sg. bărbat naiv / ușor de înșelat / de dus de nas. Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »