INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus) Vezi definitia »

FENOMÉN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. Vezi definitia »

FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène]. Vezi definitia »

ASTMOGÉN, -Ă adj. care produce crize de astmă. (< fr. asthmogène) Vezi definitia »

FITOPATOGÉN, -Ă adj. Care produce îmbolnăvirea plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, pathos – boală, gennan – a produce]. Vezi definitia »