VRÍLĂ s. f. v. vrie. Vezi definitia »

smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »

HÓRDĂ, horde, s. f. V. hoardă. Vezi definitia »

IRIDESCÉNȚĂ s. f. irizație. (< fr. iridescence) Vezi definitia »

PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics]. Vezi definitia »