Definita cuvantului habitus
HÁBITUS s. n. 1. înfățișare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. înfățișare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu habitus
TÁLUS I. s. n. astragal1 (1). II. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit. (< fr., lat. talus) Vezi definitia »
glómus s.n. (anat.) Mică anastomoză între venă și arteră. (< fr., lat. glomus) Vezi definitia »
DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce. Vezi definitia »
(<rus.) s. m. Poet, recitator și cântăreț popular la cazahi, kirghizi etc. Vezi definitia »
TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital]. Vezi definitia »