ACRIBÍE s. f. (Livr.) Exactitate, corectitudine în cercetarea științifică; p. gener. seriozitate, conștiinciozitate. – Din fr. acribie. Vezi definitia »

FRUCTIFICÁȚIE s. f. 1. proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor și a viței de vie de a da lăstari fertili. 2. totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. perioadă în care se formează fructele. (< fr. fructification, lat. fructificatio) Vezi definitia »

târhăláie, târhălắi, s.f. (reg.) gunoi, murdărie. Vezi definitia »

cocíe (-íi), s. f. – Trăsură, caleașcă. – Mr. cucie. Bg., sb. kočija, din mag. kocsi „din orașul Kocs” (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puțin sigură. – Der. cocier, s. m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaș, s. m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociș, s. m. (vizitiu), din mag. kocsis. Înv. în limba literară, se folosește în Banat și Trans. Vezi definitia »

ORTOFORÍE s.f. (Med.) Paralelism perfect al axelor vizuale. ♦ Echilibru muscular normal al ochilor. [Gen. -iei. / < fr. orthophorie, cf. gr. orthos – drept, pherein – a duce]. Vezi definitia »