DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »

ANOFTALMÍE s.f. Lipsa congenitală a globilor oculari. [Gen. -iei. / < fr. anophtalmie, cf. gr. an – fără, ophtalmos – ochi]. Vezi definitia »

ORTODIAGRAFÍE s. f. procedeu radioscopic de punere în evidență a poziției și dimensiunilor reale ale organelor. (< fr. orthodiagraphie) Vezi definitia »

ZOONOMÍE s.f. Totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală. [Gen. -iei. / < fr. zoonomie, cf. gr. zoon – animal, nomos – lege]. Vezi definitia »

DIVERTICULECTOMÍE s. f. ablațiune a unui diverticul. (< fr. diverticulectomie) Vezi definitia »