bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328). Vezi definitia »

VIRÓZĂ s.f. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de virusuri. [< fr. virose]. Vezi definitia »

răcoánță, răcoánțe, s.f. (reg.) țeapă, țepușă la sanie; drug de fier la perinoiul vagonetului de bușteni. Vezi definitia »

POLISÍGMĂ s. f. aliterație constând în repetarea consoanei s. (< gr. poysigma) Vezi definitia »

năsálniță s.f. (reg.) boală de oi. Vezi definitia »