TRINITÁR, -Ă adj. Referitor la trinitate. // s.m. și f. (Bis.) Adept al doctrinei creștine care considera cele trei naturi, persoane și substanțe ale trinității ca fiind diferite. ♦ Trinitarian. [Cf. fr. trinitaire, it. trinitario]. Vezi definitia »

VEȘMÂNTÁR¹, veșmântari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmânt + suf. -ar. Vezi definitia »

TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare. Vezi definitia »

CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire. Vezi definitia »

HANGÁR s.n. Construcție mare, formată dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. [< fr. hangar]. Vezi definitia »