șuipuít, -ă, adj. (reg.; despre cai) cu păr puțin în coamă și pe coadă. Vezi definitia »

SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha) Vezi definitia »

COCĂRÍT, -Ă, cocăriți, -te, adj. v. COCĂRI. – [DAR] Vezi definitia »

înțolít s.n. (pop.) 1. înțolire, îmbrăcare cu obiecte bune. 2. împodobire, ornare. Vezi definitia »

RĂZVIDÍT adv. (Rar) Clar, lămurit, deslușit; evident. – V. răzvidi. Vezi definitia »