PURITÁN, -Ă adj. Referitor la puritanism; (p. ext.) care practică sau afișează o morală excesivă. // s.m. și f. Adept al puritanismului; (p. ext.) om de o moralitate excesivă. [< engl. puritan, cf. fr. puritain]. Vezi definitia »

LANDAMÁN s. n. titlu dat primului magistrat, în unele cantoane din Elveția. (< germ. Landamaun) Vezi definitia »

parușcán, parușcáni, s.m. (reg.) om foarte înalt. Vezi definitia »

MELAN- v. melano-. Vezi definitia »

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată; argint (2). ◊ Expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a fi foarte prețuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede că un lucru este adevărat. ♦ (La pl.) Avere în numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (strânși) la ciorap sau a strânge bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strânge o sumă de bani; a fi zgârcit. Fecior (sau băiat) de bani gata = fiu de oameni avuți care face extravaganțe cu banii primiți sau moșteniți de la părinți. – Et. nec. Vezi definitia »