TIROÍD, -Ă adj. Tiroidian. ◊ Glandă tiroidă (și s.f.) = glandă cu secreție internă așezată pe partea anterioară a laringelui; cartilaj tiroid = cel mai dezvoltat dintre cartilajele laringelui. [Pron. -ro-i-. / < fr. thyroïde, cf. gr. thyra – ușă, eidos – formă]. Vezi definitia »

RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus) Vezi definitia »

DISCOÍD, -Ă adj. în formă de disc; discoidal; disciform. (< fr. discoïde) Vezi definitia »

TRICUSPÍD, -Ă I. adj. cu trei vârfuri. ♦ valvulă ~ă = valvulă în partea dreaptă a inimii, la orificiul auriculo-ventricular. II. s. n. măsea cu trei rădăcini. (< fr. tricuspide) Vezi definitia »

OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. Vezi definitia »