DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor. Vezi definitia »

Atunci cand rrganul barbatilor (pula) intra in organul feminin (pizda) Vezi definitia »

scodolíci, scodolíci, s.m. (înv.) persoană care are mania de a scodoli (scotoci). Vezi definitia »

plenáci, plenáce, s.n. (reg.) secure lată, cu coadă lungă, pentru dulgheri. Vezi definitia »

puricí, puricésc, vb. IV (reg.) 1. (despre șipci, cuișoare sau pene de lemn) a bate în pereții sau în bârnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucăți mici de cărămidă sau de piatră) a lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența. Vezi definitia »