FONIÁTRU, -Ă s. m. f. medic specialist în foniatrie. (< fr. phoniatre) Vezi definitia »

VACUUMMÉTRU, vacuummetre, s. n. Manometru folosit la măsurarea presiunilor foarte joase, a gradului de vid. [Pr.: -cu-um-] – Din germ. Vakuummeter. Vezi definitia »

EUDIOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiomètre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – măsură]. Vezi definitia »

DISTORSIOMÉTRU, distorsiometre, s. n. (Electron.) Aparat pentru măsurarea distorsiunilor armonice. [Pr.: -si-o-] – Din fr. distorsiomètre. Vezi definitia »

DENTIMÉTRU s. n. instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului. (< fr. dentimètre) Vezi definitia »